loculă dex - definiţie, sinonime, conjugare

loculă

locul loculă
LOCÚL, loculi, s.m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află seminţele; lojă (II 1). [Var.: locúlă s.f.] – Din fr. locule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOCÚLĂ s.f. v. locul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOCÚL ~i m. bot. Cavitate a unui fruct în care se află seminţele. /<fr. locule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LOCÚL s.m. 1. (Arheol.) Cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (Bot.) Mică încăpere, cavitate, cămăruţă a unui fruct în care se află seminţele; lojă (II). [Var. loculă s.f. / < fr. locule, cf. lat. loculus].
(Dicţionar de neologisme)

LOCÚLĂ s.f. v. locul.
(Dicţionar de neologisme)

LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereţii mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus)
(Marele dicţionar de neologisme)


Cuvinte care încep cu literele: lo loc locu locul

Cuvinte se termină cu literele: la ula cula ocula