locupletare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogăţire. [< locupleta].
(Dicţionar de neologisme)

LOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăţi. [Cf. it., lat. locupletare].
(Dicţionar de neologisme)

LOCUPLETÁ vb. tr. a îmbogăţi. (< lat. locupletare)
(Marele dicţionar de neologisme)

locupletáre s. f., g.-d. art. locupletării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

locupletá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. locupleteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: lo loc locu locup locupl

Cuvinte se termină cu literele: re are tare etare letare