loghiotat
LOGHIÓTAT, loghiotaţi, s.m. (Grecism înv.) Învăţat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. şi: loghiotát. – Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
loghiotát (loghiotáţi), s.m. – Înţelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s.m. (erudit), cuvînt înv., puţin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).
(Dicţionarul etimologic român)
loghiótat/loghiotát s. m. (sil. -ghi-o-), pl. loghiótaţi/loghiotáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
loghiotát (loghiotáţi), s.m. – Înţelept, persoană cunoscută prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s.m. (erudit), cuvînt înv., puţin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)