logicii dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÓGIC, -Ă, logici, -ce s.f., adj. I. S.f. 1. Ştiinţă a demonstraţiei, al cărei obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte. ♢ Logică generală = logică clasică, de tradiţie aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noţiunea, judecata, raţionamentul), precum şi principiile gândirii. Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici şi care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică. Logică dialectică = concepţie filozofică a logicii de pe poziţiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conţinutul. 2. Gândire justă, raţionament corect, consecvent şi temeinic. ♦ Fel de a gândi al cuiva. 3. Cerinţă firească, temei raţional, raţiune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); raţional, just, întemeiat, corect. ♢ Cap logic = minte care gândeşte raţional; persoană care gândeşte întemeiat, raţional. 2. (Fiz., în sintagma) ♢ Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operaţii logice elementare. 3. (În sintagmele) Diagramă (sau schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă. – Din fr. logique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÓGI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial Care ţine de logică; propriu logicii; raţional. /<fr. logique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÓGICĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul formelor şi legilor fundamentale ale gândirii. 2) Manual în care sunt expuse elementele de bază ale acestei ştiinţe. 3) Modalitate de a gândi; fel de a raţiona. 4) Raţiune coerentă, consecventă şi temeinică. 5) Temei firesc al unei acţiuni. [G.-D. logicii] /<fr. logique, lat. logica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lógică s.f. – Raţionament corect. – Var. (înv.) loghica. Fr. logique şi mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λογιϰή. – Der. logic, adj., din fr. logique. nelogic, adj. (ilogic).
(Dicţionarul etimologic român)

LÓGIC, -Ă adj. 1. Conform regulilor logicii; raţional; just, întemeiat. 2. (Fiz.) Circuit logic = circuit folosit în calculatoarele electronice pentru operaţii logice elementare. [Cf. fr. logique].
(Dicţionar de neologisme)

LÓGICĂ s.f. 1. Ştiinţă a demonstraţiei, a formelor şi a legilor gândirii, ale raţionării juste. ♢ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care foloseşte în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ♢ Logică a ştiinţei = disciplină care cercetează produsele activităţii ştiinţifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raţionament temeinic. 3. Cerinţă firească, temei, raţiune. [Gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – raţiune].
(Dicţionar de neologisme)

LÓGIC, -Ă I. adj. 1. conform regulilor logicii; raţional; just, întemeiat. 2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operaţii logice elementare. 3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă. II. s. f. 1. ştiinţă a demonstraţiei care studiază formele şi legile gândirii, ale raţionării corecte. o ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care foloseşte în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ă ştiinţei = disciplină care cercetează produsele activităţii ştiinţifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. gândire justă, raţionament corect, temeinic. 3. cerinţă firească, temei, raţiune. (< fr. logique)
(Marele dicţionar de neologisme)

lógic adj. m., pl. lógici; f. sg. lógică, pl. lógice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lógică s. f., g.-d. art. lógicii; pl. lógici
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OPERATOR LÓGIC s. (LOG.) conector, functor.
(Dicţionar de sinonime)

LÓGIC adj., adv. 1. adj. raţional. (Judecată ~.) 2. adj., adv. coerent, (fig.) legat. (Bine şi ~ vorbeşte; vorbire ~.) 3. adj. v. fundamentat.
(Dicţionar de sinonime)

LÓGICĂ s. 1. logică matematică v. logică simbolică; logică simbolică logistică, logică matematică. 2. coerenţă, noimă, sens, şir. (Vorbeşte fără ~.) 3. v. justificare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Logic ≠ absurd, alogic, nelogic, ilogic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo log logi logic logici

Cuvinte se termină cu literele: ii cii icii gicii ogicii