logodit dex - definiţie, sinonime, conjugare
LOGODÍ, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. şi tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinţi. – Din sl. lagoditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOGODÍT, -Ă logodiţi, -te, adj. Care s-a legat cu cineva prin logodnă. ♢ Expr. (Ca un) ţap (sau gâscan) logodit, se spune despre un om mândru, fudul, înfumurat. – V. logodi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE LOGOD//Í mă ~ésc intranz. A se angaja prin logodnă să se căsătorească. /<sl. lagoditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

logodí (logodésc, logodít), vb. – 1. (Refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. – 2. A lega prin logodnă pe cineva. Sl. lagoditi „a se înţelege, a trata ceva” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi), cf. rus. lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din gr. δίδωλόγον „a promite”. – Der. logodnă, s.f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiţi), cf. sl. lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se foloseşte în Munt., Mold. şi Trans. de E. (ALR, II, 158); logodnic, s.m. (tînăr logodit); logodnică, s.f. (fată logodită); logodită, s.f. (înv., logodnică); logoditor, s.m. (înv., logodnic); logodinţă, s.f. (înv., logodnă).
(Dicţionarul etimologic român)

logodí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. logodésc, imperf. 3 sg. logodeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. logodeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LOGODÍ vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinţi, a (se) încredinţa, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanţa, a (se) jurui. (Tinerii s-au ~.)
(Dicţionar de sinonime)

LOGODÍT adj. (reg.) încredinţat. (Tineri ~ţi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo log logo logod logodi

Cuvinte se termină cu literele: it dit odit godit ogodit