logofăt dex - definiţie, sinonime, conjugare

logofăt

[Sinonime]
LOGOFĂT, logofeţi, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc; persoană care deţinea acest titlu. ♢ Mare logofăt = (în Moldova) întâiul boier de divan, care conducea cancelaria domnească şi, în lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (în Muntenia) unul dintre cei mai de seamă boieri de divan, urmând după ban. Logofăt al doilea = locţiitorul marelui logofăt. Logofăt al treilea = secretarul marelui logofăt. Logofăt de obiceiuri = dregător având atribuţii de maestru de ceremonii. Logofăt de taină (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofăt de vistierie = secretar al vistieriei domneşti. ♦ Şeful cancelariei domneşti. 2. (Înv.) Secretar, scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist. 3. Vătaf (la o moşie boierească). – Din ngr. logothétis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOGOF//ẮT ~éţi m. 1) (în evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier cu funcţia de preşedinte al divanului, care avea în grijă pecetea domnească şi întocmirea hrisoavelor domneşti. 2) Şef al cancelariei domneşti. 3) înv. Slujbaş într-o cancelarie însărcinat cu copierea şi întocmirea actelor; copist; pisar; scrib. 4) Supraveghetor al slugilor de la o curte boierească. /<ngr. logothétis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

logofắt (logoféţi), s.m. – 1. În vechea organizare socială, nobil de prim rang, preşedinte al sfatului şi păstrător al sigiliului principatului; cancelar. – 2. (Înv.) Ministru în diferite ramuri administrative: logofătul dreptăţii, ministru de justiţie; logofătul Credinţei, ministru al cultelor; logofăt de obiceiuri, maestru de ceremonii. – 3. Secretar, scrib. – 4. (Munt.) Administrator de moşie. – 5. (Mold.) Lacheu. – 6. Titlu ironic dat tinerilor intelectuali sau celor cu pretenţii intelectuale. – Mr. logothet. Ngr. λογοθέτης, parţial prin intermediul sb. logotetĭ, logofetĭ (Murnu 33; Tiktin; cf. Vasmer Gr., 91), cf. tc. logofet. Sec. XIV. – Der. logofeteasă, s.f. (nevastă de logofăt); logofeţel, s.m. (scrib, copist); logofeţie, s.f. (demnitatea de logofăt).
(Dicţionarul etimologic român)

máre-logofăt s. m., art. márele-logofăt; pl. mári-logoféţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

făt-logofăt s. m., pl. feţi-logoféţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

logofăt s. m., pl. logoféţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vel-logofăt s. m., pl. vel-logoféţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tretí-logofăt s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LOGOFĂT s. 1. v. diac. 2. v. vătaf.
(Dicţionar de sinonime)

LOGOFĂT s. v. administrator, vechil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo log logo logof logofa

Cuvinte se termină cu literele: at fat ofat gofat ogofat