logos dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÓGOS, logosuri, s.n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, raţiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinităţii, cuvântul divin. 2. (Ir. şi fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÓGOS ~uri n. 1) (în filozofia antică) Lege universală a dezvoltării lumii; legea existenţei. 2) iron. Expunere oratorică în faţa unui public; discurs; cuvântare. /<ngr. logos, fr. logos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lógos (lógosuri), s.n. – Discurs, predică. Ngr. λόγος (Gáldi 206). Sec. XVIII, azi ironic.
(Dicţionarul etimologic român)

lógoş (lógoşă), adj. – Foarte mic, pitic. Origine necunoscută. Sec. XVII, înv. – Der. logoşi, vb. (înv., a micşora).
(Dicţionarul etimologic român)

LÓGOS s.n. 1. (În filozofia materialistă din Grecia antică) Principiul ultim al lumii, al existenţei. 2. (Astăzi ironic) Cuvântare, discurs. [< gr. logos].
(Dicţionar de neologisme)

LÓGOS s. n. 1. (în fil. materialistă antică) ordinea, raţiunea cosmică, ipostază a divinităţii; formă superioară a gândirii umane. 2. (fam.) cuvântare, discurs moralizator. (< gr., fr. logos)
(Marele dicţionar de neologisme)

lógos s. n., pl. lógosuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÓGOS s. v. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, discurs.
(Dicţionar de sinonime)

LÓGOŞ adj. v. liliput, liliputan, pitic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo log logo

Cuvinte se termină cu literele: os gos ogos