lovi dex - definiţie, sinonime, conjugare
LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. şi refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ Tranz. A bate. ♦ Tranz. Fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. Tranz. şi refl. A (se) atinge (fără violenţă). 3. Refl. A da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de... ♢ Expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experienţă în urma unor întâmplări nefericite. 4. Tranz. A izbi drept în ţintă cu un proiectil, cu o săgeată etc. 5. Refl. recipr. (Înv.; despre ţări, terenuri etc.) A se învecina. 6. Tranz. (Despre stări fiziologice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleşi. 7. Refl. recipr. (Înv.) A se asemăna, a se potrivi. ♢ Expr. A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. 8. Tranz. (Înv.) A ataca. ♦ Refl. recipr. A se lupta. – Din sl. loviti „a vâna, a prinde, a pescui”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LOV//Í ~ésc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge în mod violent (şi repetat), producând durere (cu mâna sau cu un obiect). 3) A atinge din întâmplare (fără violenţă). 4) fig. A face să suporte o durere fizică sau morală. 5) fig. (despre stări fiziologice şi psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neaşteptate, aducând prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumină) A atinge brusc, provocând neplăcere. Lumina m-a ~it în ochi. 7) A face să se lovească. 2. intranz. A bate cu putere, producând un zgomot (puternic). ~ cu pumnul în masă. /<sl. loviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LOV//Í mă ~ésc intranz. 1) A intra în contact violent (unul cu altul). 2) A se atinge din întâmplare (unul cu altul). 3) A-şi produce dureri fizice, leziuni prin atingere bruscă şi violentă (cu ceva sau de ceva). 4) fig. A întâmpina un obstacol, mai ales de ordin moral. 5) pop. A se îmbina în mod armonios (unul cu altul). ♢ ~ ca nuca de perete a fi foarte diferit; a nu se potrivi. 6) înv. (despre terenuri, ţări) A avea hotare comune; a fi limitrof; a se învecina; a se mărgini. /<sl. loviti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

loví (lovésc, lovít), vb. – 1. A ataca, a se năpusti. – 2. A izbi, a da lovituri. – 3. A biciui, a bate cu, a pedepsi. – 4. (Refl.) A se ciocni. – 5. (Refl.) A coincide, a se armoniza. – 6. (Refl.) A se pune de acord, a se învoi. Sl. loviti „a prinde, a apuca” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Moklosich, Lexicon, 342; Cihac, II, 177; Berneker 735; Conev 94), cf. bg. lovjă „a apuca”. Pentru semantism, cf. Şeineanu, Semasiol., 167 şi Skok, Dacor., IX, 216. Der. loavă, s.f. (Olt., noroc, coincidenţă fericită); loveală, s.f. (înv., lovitură); lovişte, s.f. (vîrtej, cuvînt înv., din sl. lovište „îngrăditură, parc de vînătoare”; sensul rom., numai la Dosoftei, pare să fie o improprietate); lovitură, s.f. (izbitură; chilipir). După Conev 37, loavă provine direct din bg. lov „lovitură”.
(Dicţionarul etimologic român)

loví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lovésc, imperf. 3 sg. loveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. loveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LOVÍ vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (înv. şi reg.) a răzbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. trânti. 6. (înv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (~ în uşă cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toţi pereţii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se ~ de stânci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvârli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)
(Dicţionar de sinonime)

LOVÍ vb. v. aduce, ajunge, apropia, armoniza, asemăna, asemui, asorta, birui, combina, compara, concorda, conveni, copleşi, corespunde, covârşi, cuprinde, dăuna, înfrânge, înţelege, învinge, învoi, merge, podidi, potrivi, prejudicia, prinde, răzbi, semăna, toropi, vătăma.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo lov

Cuvinte se termină cu literele: vi ovi