lucrat dex - definiţie, sinonime, conjugare
LUCRÁ, lucrez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ♢ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-şi vedea de treabă. 2. Intranz. A fi în mişcare, în acţiune; a dezvolta o activitate într-o direcţie oarecare; a funcţiona. 3. Intranz. A acţiona în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A clădi, a construi. ♦ A face, a confecţiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a împleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti împotriva cuiva. [Prez. ind. şi: (reg.) lúcru] – Lat. lucubrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUCRÁT s.n. Faptul de a lucra. – V. lucra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LUCR//Á ~éz 1. intranz. 1) A acţiona depunând eforturi susţinute (fizice sau intelectuale); a depune o muncă; a munci. ~ la uzină. ~ din greu. ♢ ~ ca un rob a presta o muncă foarte grea, obosind peste măsură. 2) A exercita o activitate profesională sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/şi intelectual susţinut permanent (pentru a obţine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, maşini, aparate etc.) A fi în acţiune; a-şi îndeplini funcţia; a funcţiona; a merge. 5) A acţiona în mod eficace; a avea efect. Legea ~ează. Medicamentul ~ează. 2. tranz. A supune unei acţiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin muncă. ~ pământul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lucrá (lucréz, lucrát), vb. – 1. A produce, a elabora, a face. – 2. A munci, a opera. – 3. A broda, a coase. – 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva, a mistifica. – Mr. lucredzu, megl., istr. lucrez. Lat. lŭcrāre „a cîştiga” (Puşcariu 951; REW 5145; Puşcariu, Lr., 243), cf. prov., sp. lograr. Evoluţia semantică de la a cîştiga la „a munci” este normală şi comună tuturor idiomurilor, cf. fr. travailler „a lucra” şi „a produce avere”, în expresii ca l’argent qui ne travaille pas; cf. şi lat. med. lucrari „a (pre)lucra”. Der. din lat. lūcubrāre (Densusianu, Bulg. Soc. fil., II, 17; Candrea-Dens., 1013; Densusianu, GS, II, 19) nu pare posibilă. Der. lucru, s.n. (muncă, treabă; activitate, acţiune; obiect, afacere), probabil din lat. lŭcrum (Puşcariu 990; REW 5146), cf. mr., megl., istr. lucru; lucrăreţ, adj. (înv., muncitor, activ); lucrare, s.f. (lucru, operă); lucrător, adj. (muncitor, laborios); lucrător, s.m. (muncitor); lucrătoare, s.f. (Banat, atelier); lucrătură, s.f. (fel, mod de a munci; intrigă, mistificare); lucroi, adj. (înv., muncitor); prelucra, vb. (a retopi, a recompune; a pregăti); conlucra, vb., format după lat. collaborare; conlucrător, s.m. (colaborator). – Der. neol. lucrativ, adj., din fr. lucratif. – Din rom. provine alb. lukrë „oaie” (Philippide, II, 646), pentru al cărui semantism, cf. sp. ganado.
(Dicţionarul etimologic român)

lucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucréz, 2 sg. lucrézi, 3 sg. şi pl. lucreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lucrát s. n. (sil. -crat)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LUCRÁ vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a funcţiona, a servi, a sluji, (înv.) a posluşi. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. funcţiona.
(Dicţionar de sinonime)

LUCRÁ vb. v. acţiona, complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)

LUCRÁT adj. v. cultivat.
(Dicţionar de sinonime)

LUCRÁT s. v. cultivare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A lucra ≠ a (se) odihni, a şedea, a trândăvi, a trântori
(Dicţionar de antonime)

Lucratnelucrat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu luc lucr lucra

Cuvinte se termină cu literele: at rat crat ucrat