lucrează dex - definiţie, sinonime, conjugare
LUCRÁ, lucrez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ♢ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-şi vedea de treabă. 2. Intranz. A fi în mişcare, în acţiune; a dezvolta o activitate într-o direcţie oarecare; a funcţiona. 3. Intranz. A acţiona în chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut altă formă, făcând din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A clădi, a construi. ♦ A face, a confecţiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a împleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti împotriva cuiva. [Prez. ind. şi: (reg.) lúcru] – Lat. lucubrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LUCR//Á ~éz 1. intranz. 1) A acţiona depunând eforturi susţinute (fizice sau intelectuale); a depune o muncă; a munci. ~ la uzină. ~ din greu. ♢ ~ ca un rob a presta o muncă foarte grea, obosind peste măsură. 2) A exercita o activitate profesională sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/şi intelectual susţinut permanent (pentru a obţine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, maşini, aparate etc.) A fi în acţiune; a-şi îndeplini funcţia; a funcţiona; a merge. 5) A acţiona în mod eficace; a avea efect. Legea ~ează. Medicamentul ~ează. 2. tranz. A supune unei acţiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin muncă. ~ pământul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lucrá (lucréz, lucrát), vb. – 1. A produce, a elabora, a face. – 2. A munci, a opera. – 3. A broda, a coase. – 4. (Cu complement direct personal). A purta intrigi contra cuiva, a mistifica. – Mr. lucredzu, megl., istr. lucrez. Lat. lŭcrāre „a cîştiga” (Puşcariu 951; REW 5145; Puşcariu, Lr., 243), cf. prov., sp. lograr. Evoluţia semantică de la a cîştiga la „a munci” este normală şi comună tuturor idiomurilor, cf. fr. travailler „a lucra” şi „a produce avere”, în expresii ca l’argent qui ne travaille pas; cf. şi lat. med. lucrari „a (pre)lucra”. Der. din lat. lūcubrāre (Densusianu, Bulg. Soc. fil., II, 17; Candrea-Dens., 1013; Densusianu, GS, II, 19) nu pare posibilă. Der. lucru, s.n. (muncă, treabă; activitate, acţiune; obiect, afacere), probabil din lat. lŭcrum (Puşcariu 990; REW 5146), cf. mr., megl., istr. lucru; lucrăreţ, adj. (înv., muncitor, activ); lucrare, s.f. (lucru, operă); lucrător, adj. (muncitor, laborios); lucrător, s.m. (muncitor); lucrătoare, s.f. (Banat, atelier); lucrătură, s.f. (fel, mod de a munci; intrigă, mistificare); lucroi, adj. (înv., muncitor); prelucra, vb. (a retopi, a recompune; a pregăti); conlucra, vb., format după lat. collaborare; conlucrător, s.m. (colaborator). – Der. neol. lucrativ, adj., din fr. lucratif. – Din rom. provine alb. lukrë „oaie” (Philippide, II, 646), pentru al cărui semantism, cf. sp. ganado.
(Dicţionarul etimologic român)

lucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. lucréz, 2 sg. lucrézi, 3 sg. şi pl. lucreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LUCRÁ vb. 1. v. munci. 2. v. activa. 3. a funcţiona, a servi, a sluji, (înv.) a posluşi. (~ de 20 de ani ca laborantă.) 4. v. prelucra. 5. v. cultiva. 6. v. funcţiona.
(Dicţionar de sinonime)

LUCRÁ vb. v. acţiona, complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A lucra ≠ a (se) odihni, a şedea, a trândăvi, a trântori
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu luc lucr lucre lucrea

Cuvinte se termină cu literele: za aza eaza reaza creaza