lume dex - definiţie, sinonime, conjugare

lume

[Sinonime]
LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ Expr. De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată, nicăieri. (Reg.) Până-i lumea = veşnic; (în construcţii negative) niciodată. Nici pentru toată lumea sau pentru nimic în lume = cu nici un preţ, cu nici un chip. Că (doar) nu piere lumea, se spune atunci când vrei să convingi pe cineva că un anumit lucru nu e prea greu de făcut sau că nu cere un sacrificiu sau o grabă prea mare. Parcă toată lumea e (sau ar fi) a lui, se spune despre cineva care este foarte fericit. 2. Ansamblu de corpuri cereşti format din Pământ şi aştrii vizibili, constituind un sistem organizat; sistem solar, sistem planetar. 3. Globul pământesc (cu întreaga lui viaţă animală şi vegetală), pământul locuit de om. ♢ Lumea veche = pământul cunoscut înainte de descoperirea Americii (Asia, Europa şi Africa). Lumea nouă = cele două Americi şi Oceania. Lumea tăcerii = universul adâncurilor marine şi oceanice. ♢ Expr. În (sau prin) toată lumea (sau lumea toată) = pretutindeni, peste tot. În (sau din) fundul lumii sau (de) peste lume = (de) foarte departe. A se duce (sau a fugi, a pleca) în lume (sau în toată lumea, în lumea largă) = a pleca departe, fără să se ştie unde. A da cuiva drumul în lume = a da cuiva libertatea să plece. A(-şi) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.). A umbla prin lume sau a cutreiera lumea = a călători mult şi în locuri diferite, a colinda. A lua lumea de-a lungul (şi de-a latul) = a cutreiera toată lumea. A dormi (sau a adormi) ca dus (sau ca duşii) de pe lume = a dormi (sau a adormi) adânc. 4. (Înv. şi reg.) Lumină. Lumea ochiului (sau ochilor) = pupila ochiului (sau ochilor). ♢ Expr. (Rar) A ieşi la lume = a ajunge la lumină, la loc deschis, la larg. II. 1. Populaţia globului pământesc, omenirea întreagă; umanitatea. ♦ Majoritatea oamenilor. 2. Categorie de oameni, grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii, al culturii, al felului de viaţă etc. şi care prezintă trăsături specifice. Lumea artiştilor. 3. Oameni, mulţime, public; societate, mediu social. ♢ Om de lume = persoană care are experienţa vieţii în societate, care cunoaşte uzanţele; persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă. ♢ Loc. adj. Ca lumea = cum trebuie, cum se cuvine. ♢ Expr. (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalţi; (a fi) cu rost, aşezat, cu o viaţă chibzuită. Lume(a) de pe lume sau lumea toată, o lume (toată, întreagă) = mulţime nenumărată, foarte mulţi oameni. A purta lumea pe degete = a înşela oamenii; a-şi bate joc de ei, a fi şmecher, abil. A ieşi (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni şi situaţii noi, a începefrecventeze societatea. A ajunge (sau a fi) de râsul lumii = a ajunge (sau a fi) într-o situaţie degradantă; a se face de râs. III. 1. Mediu în care se desfăşoară existenţa umană; viaţă, existenţă. ♢ Expr. A veni pe lume = a se naşte. A se duce (fiecare) în lumea lui = a-şi vedea (fiecare) de treburile sale. Nu ştie pe ce lume e (sau se află) = nu ştie nimic din ce se întâmplă; e foarte fericit. A-i fi (cuiva) lumea dragă = a-i plăcea (cuiva) să trăiască; a-i fi foarte plăcut să... Când ţi-e lumea mai dragă = când te simţi mai bine; când nici nu te gândeşti, când nici nu te aştepţi. Zi-i lume şi te mântuie! = asta e! n-ai ce(-i) face! ♦ Viaţă laică; viaţă veselă, liberă. ♢ Loc. adj. De lume = care se referă la viaţa de plăceri, la dragoste. 2. (În sintagmele) Lumea albă = (în basme) viaţa pământească, în care trăiesc oamenii. Lumea neagră = (în basme) viaţa subpământeană, în care ar trăi duhurile rele. Lume de apoi (sau lumea cealaltă, ceea lume) = a) (în concepţiile religioase) viaţa de dincolo de moarte; b) (în basme) regiune imaginată dincolo de acest pământ, celălalt tărâm. – Lat. lumen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÚM//E ~i f. 1) Totalitate a tot ce există în realitate, manifestată în diversele ei forme şi infinită în timp şi spaţiu; univers. ♢ De când (e) ~ea (şi pământul) de foarte demult; din totdeauna. Pentru nimic în ~ cu nici un preţ. 2) mai ales la pl. Totalitate a corpurilor cereşti; sistem planetar. ~ea stelelor. 3) Pământul cu întreaga lui viaţă (animală şi vegetală) de pe el. ♢ În (sau prin) toată ~ea sau în ~ea toată peste tot; pretutindeni. A-şi lua ~ea în cap a lăsa totul şi a pleca undeva departe. A cutreiera toată ~ea, a umbla prin ~ a călători mult prin diferite locuri. 4) Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; omenire; umanitate. ♢ ~ea toată (sau întreagă) mulţime de oameni. 5) (urmat de un determinativ) Categorie de oameni uniţi prin aceeaşi profesie, prin nivelul de cultură; mediu social. ~ea artiştilor. 6) Număr mare de oameni; norod. ♢ ~ de pe ~ mulţime foarte mare. 7) Mediu social; ambianţă. ♢ A fi în rând cu ~ea a fi la fel cu ceilalţi; a fi la nivelul cuvenit. A ieşi în ~ a lua contact cu societatea. 8) Mediu în care se desfăşoară existenţa unei fiinţe sau a unei colectivităţi; viaţă. ♢ A veni pe ~ a se naşte. A nu-i fi dragă ~ea a fi sătul de viaţă. 9) Fiecare din marile categorii sistematice în care sunt împărţite corpurile naturale; regn. ~ea animală. [G.-D. lumii] /<lat. lumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lúme (lúmi), s.f. – 1. Lumină. – 2. Univers, creaţie. – 3. Oameni. – Mr., istr. lume, megl. lumi. Lat. lūmen „lumină” (Puşcariu 993; Candrea-Dens., 1014; REW 5161; Densusianu, GS, II, 324), cf. it., prov., port. lume, cat. llum, sp. lumbre. E dubletul lui lumină. Se presupune că semantismul se explică printr-un calc al sl. svĕtŭ „lumină; lume” (Rosetti, III, 90); dar ipoteza nu-i necesară, deoarece evoluţia poate fi spontană, cf. mag. világ, care are şi el cele două sensuri. – Der. lumesc, adj. (laic; de lume; veneric); lumeţ, adj. (lumesc, frivol); lumeşte, adv. (laic).
(Dicţionarul etimologic român)

ca lumea expr. excelent, formidabil. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

căcarea lumii expr. (vulg.) extraordinar, nemaipomenit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

încúrcă-lúme s. m. şi f. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vântură-lúme s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lúme s. f., g.-d. art. lúmii; pl. lumi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
VÂNTURĂ-LÚME s. v. aventurier.
(Dicţionar de sinonime)

LÚME s. 1. v. univers. 2. sistem planetar, sistem solar. 3. glob, pământ, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul ~ii.) 4. v. natură. 5. oameni (pl.). (Era multă ~ acolo.) 6. v. omenire. 7. (fig.) suflare. (Toată ~ dormea.) 8. v. societate.
(Dicţionar de sinonime)

LÚME s. v. lumină, neam, popor, populaţie, seminţie, strălucire.
(Dicţionar de sinonime)

LUMEA ÓCHILOR s. v. pupilă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu lum

Cuvinte se termină cu literele: me ume