luminare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LUMINÁ, luminez, vb. I. I. 1. Intranz. (Despre aştri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. Tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre oameni) A însoţi pe cineva cu o sursă de lumină spre a-l face să vadă în întuneric, a face cuiva lumină. ♢ Expr. A lumina (cuiva) calea (sau drumul) = a călăuzi, a conduce spre ţintă. 3. Refl. (Despre obiectele pe care cade lumina) A deveni luminos, a se umple de lumină, a căpăta mai multă lumină. ♢ Expr. A se lumina de ziuă = a se face ziuă. ♦ A se însenina. ♢ Expr. A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunţă venirea ploii. II. Fig. 1. Tranz. A răspândi ştiinţa şi cultura în mase; a educa, a cultiva, a instrui. ♦ Tranz. şi refl. A (se) lămuri, a (se) clarifica. 2. Tranz. A călăuzi, a îndrepta, a conduce. 3. Tranz. A răspândi mulţumire, bucurie; a înveseli, a însenina. ♦ Refl. (Despre faţă, ochi etc.) A căpăta o expresie de mulţumire, de bucurie. 4. Intranz. (Despre o idee, o imagine etc.) A apărea, a se ivi, a se înfiripa; a se contura. – Din lumină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUMINÁRE, luminări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) lumina. 2. Fig. Instruire; educare. 3. (Înv., rar; însoţit de un adj. pos.) Luminăţie. – V. lumina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUMINÁR, luminare, s.n. (Tehn.) Corp de iluminat. – Din fr. luminaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LUMIN//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre surse de lumină) A răspândi lumină; a arde; a luci. 2) (despre gânduri, idei) A apărea pe neaşteptate în minte. 2. tranz. 1) A supune acţiunii unei surse de lumină (pentru a vedea mai bine). 2) fig. (persoane) A face să se lumineze. ♢ ~ (cuiva) calea (sau drumul) a călăuzi (pe cineva). 3) fig. A face să capete cunoştinţe şi/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a învăţa; a instrui. /Din lumină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LUMIN//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni luminos; a se umple de lumină. ♢ ~ de ziuă a se face ziuă. 2) (despre cer, timp) A deveni senin; a se însenina. ♢ ~ a ploaie a căpăta o lumină specifică care prevesteşte ploaia. 3) (despre faţă, privire) A căpăta o expresie de bucurie, exprimând destindere. 4) fig. A ajungeînţeleagă clar; a se clarifica; a se lămuri; a se edifica. /Din lumină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LUMINÁR s. n. corp de luminat electric. (< fr. luminaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

luminá vb., ind. prez. 1 sg. luminéz, 3 sg. şi pl. lumineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

an-lumínă s. m., pl. ani-lumină
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Luminárea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării sale
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lumináre s. f., g.-d. art. luminării; pl. luminări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

luminár s. n., pl. lumináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LUMINA ÓCHIULUI s. v. pupilă.
(Dicţionar de sinonime)

LUMINÁ vb. 1. a arde. (Lampa ~ până târziu în camera lui.) 2. a scânteia, a sclipi, a străluci. (Candelabre ~ în salon.) 3. v. străluci. 4. a bate, a luci, a străluci. (Luna ~ peste ramuri.) 5. v. însenina. *6. (fig.) a se însenina. (S-a ~ când m-a văzut.)
(Dicţionar de sinonime)

LUMINÁ vb. v. clarifica, descurca, desluşi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.
(Dicţionar de sinonime)

LUMINĂ VÉRDE s. v. aprobare.
(Dicţionar de sinonime)

LUMINÁRE s. 1. luminat. (~ unui colţ întunecat.) 2. v. înseninare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) lumina ≠ a (se) întuneca
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu lum lumi lumin lumina

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare minare