luncă dex - definiţie, sinonime, conjugare

luncă

[Sinonime]
LÚNCĂ, lunci, s.f. 1. Şes de-a lungul unei ape curgătoare caracterizat prin soluri aluvionare şi prin vegetaţie specifică; regiune inundabilă a unei văi. 2. Pădure formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi. – Din sl. lonka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÚN//CĂ ~ci f. 1) Porţiune inundabilă de teren, situată de-a lungul unei ape curgătoare şi caracterizată printr-o vegetaţie specifică. 2) Pădurice situată pe malul unei ape; zăvoi. /<sl. lonka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lúncă (lúnci), s.f. – 1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaştină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. şi lat. paluspădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s.n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăştinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă.
(Dicţionarul etimologic român)

câmpul luncii expr. (glum.) şomaj. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

lúncă s. f., g.-d. art. lúncii; pl. lunci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÚNCĂ s 1. (prin Bucov. şi Mold.) prelucă, (Maram., Transilv., Ban. şi nordul Mold.) rât. (~ unui râu.) 2. zăvoi. (~ de sălcii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu lun lunc

Cuvinte se termină cu literele: ca nca unca