luneca dex - definiţie, sinonime, conjugare
LUNECÁ, lúnec, vb. I. 1. Intranz. A-şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă; p. ext. a cădea. 2. Intranz. A se mişca, a se deplasa cu uşurinţă, lin, fără zgomot; a se strecura uşor. ♦ (Despre păsări) A zbura lin, cu uşurinţă. ♦ (Despre mâncăruri sau băuturi) A se deplasa uşor pe gât; a se înghiţi uşor, a aluneca. 3. Refl. Fig. (Înv) A se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înşela; a greşi. – Lat. lubricare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LUNECÁ lúnec intranz. 1) (despre corpuri) A se deplasa printr-o mişcare continuă (pe o suprafaţă netedă sau de-a lungul unui alt corp). 2) A se mişca lin şi fără zgomot. 3) (despre persoane) A-şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă. 4) (despre mâncăruri sau băuturi) A trece uşor pe gât; a se înghiţi uşor. /<lat. lubricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lunecá (lúnec, lunecát), vb. – 1. A curge, a glisa. – 2. A se scurge, a scăpa. – 3. A greşi. – Var. aluneca (cu der.). Mr. alunic, arunic, megl. lurec, luricari. Lat. lūbrĭcāre (Philippide, Principii, 98; Puşcariu 997; Candrea-Dens., 1021; Pascu, I, 38; REW 5132); dar această ipoteză nu este sigură, deoarece nu s-a dat o explicaţie suficientă prezenţei lui n. Ipoteza lui Meyer, Alb. St., IV, 36 (lat. *lūnĭcāre, de la lūna) nu apare mai convingătoare. – Der. lunecătură, s.f. (alunecare, derapare); alunecătoare, s.f. (piesă culisantă la tun); lunecos, adj. (care alunecă); lunecuş, s.n. (gheţuş).
(Dicţionarul etimologic român)

lunecá vb., ind. prez. 1 sg. lúnec, 3 sg. şi pl. lúnecă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LUNECÁ vb. v. aluneca.
(Dicţionar de sinonime)

LUNECÁ vb. v. ademeni, amăgi, greşi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, păcătui, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu lun lune lunec

Cuvinte se termină cu literele: ca eca neca uneca