luni dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÚNĂ, (I 3, II) luni, s.f. I. 1. Astru, satelit al Pământului, care se învârteşte în jurul acestuia şi pe care îl luminează în timpul nopţii. ♢ Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncţie cu Soarele, când se vede o mică porţiune din suprafaţa sa iluminată de acesta; înfăţişarea Lunii în acest moment; crai-nou. Lună plină = momentul în care Luna este în opoziţie cu Soarele şi i se vede întregul disc iluminat de soare; Luna văzută în întregime. ♢ Expr. A trăi în lună sau a fi căzut din lună = a nu şti ce se petrece în jurul lui, a nu fi în temă, a fi rupt de realitate, lipsit de simţ practic. A apuca luna cu dinţii sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obţine un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil. A promite (şi) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza. A cere (şi) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul. Câte-n lună şi-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui, de toate. A da cu barda (sau a împuşca) în lună sau a fi un împuşcă-n lună = a fi nesocotit. A-i răsări (cuiva) luna în cap = a cheli. ♦ (Adjectival) Foarte curat, strălucitor. ♢ (Adverbial) Parchet lustruit lună. 2. Lumină reflectată de lună (I 1). ♢ Loc. adv. La (sau pe) lună = la (sau pe) lumina lunii. 3. Satelit al unei planete. II. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluţii a Lunii (I 1) în jurul Pământului. ♢ Lună calendaristică = fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revoluţie a lunii (I 1), în care e divizat anul calendaristic. Lună siderală = perioadă de revenire a lunii în dreptul aceleiaşi stele fixe. Lună sinodică = lunaţie. Lună solară = interval de timp egal cu a douăsprezecea parte din anul solar. 2. (Astron.) Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile. ♢ Lună de miere = prima lună dintr-o căsătorie. ♢ Loc. adv. Pe lună = lunar (1). Cu luna = (închiriat sau angajat) cu plată lunară. Cu lunile sau luni de-a rândul, luni întregi, luni de zile = timp de mai multe luni (până într-un an). – Lat. luna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUNI s.f. Prima zi a săptămânii, care urmează după duminică. ♦ (Adverbial) în timpul zilei de luni; (în forma lunea) în fiecare luni. – Lat. *lunis (= lunae [dies]).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÚNĂ1 f. 1) Astru, satelit natural al Pământului, pe care îl luminează în timpul nopţii, difuzând lumina primită de la Soare. ♢ ~ plină timpul când se vede întregul disc al acestui astru. 2) Timp cât lumina acestui astru se vede pe cer (noaptea). [G.-D. lunii] /<lat. luna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÚN//Ă2 ~i f. Interval de timp egal cu a douăsprezecea parte a anului. ♢ ~a lui cuptor luna iulie. ~a de miere prima perioadă după căsătorie. Pe ~ lunar. /<lat. luna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LUNI ~ f. Prima zi a săptămânii. [Art. lunea; Monosilabic] /<lat. lunis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lúnă (lúni), s.f. – 1. Astru ceresc. – 2. Perioadă de timp. – 3. Menstruaţie. – Mr., megl. lună, istr. lurę. Lat. lūna (Puşcariu 995; Candrea-Dens., 1018; REW 5163), cf. it., prov., sp. luna, fr. lune, cat. lluna, port. lua. Sensul temporal există din lat. pop. (CIL, III, cf. Puşcariu, Lr., 248), cf. fr. lune de miel (Şiadbei, Problemele vocabularului romîn comun, Iaşi 1934, 12; exemple it. în Iroaie, BF, VI, 195). Der. lunai (-ia), s.m. şi f. (nume de bou sau de vacă); lunărică, s.f. (nume de vacă); lunatic (var. lunatec), s.m. (somnambul; prostănac), din lat. lūnatĭcus (Puşcariu 996; Candrea-Dens., 1020; der. din bg. lunatek, pentru Domaschke 100, nu e posibilă); lunătăci, vb. (înv., a avea crize de somnambulism); lunătăcie, s.f. (somnambulism); lunăriţă, s.f. (iarba-lunii); lunie, s.f. (somnambulism), înv., la Coresi; luni, vb. refl. (înv., a avea crize de somnambulism); lunaş, s.m. (persoană angajată cu luna); lunav, adj. (înv., somnambul), cu suf. sl. -av. – Der. neol. lunar, adj., după lat. lunaris; semilună, s.f., din fr. semilune.
(Dicţionarul etimologic român)

luni s.f. – Prima zi a săptămînii. – Mr., megl. luni, istr. lur. Lat. lūnis, în loc de lūnae (dies), cf. Diez, I, 265; Densusianu, Lr., 504; Puşcariu 999; Candrea-Dens., 1019; REW 5164; cf. sard. luni, lunis, calabr. luni, sp. lunes, cf. Bruppacher, Die Namen der Wochentage im It., 1948.
(Dicţionarul etimologic român)

lúnă s. f., g.-d. art. lúnii; (sateliţi ai unei planete, perioade) pl. luni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găinúşa-lúnii (insectă) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

luni s. f., art. lúnea; pl. luni, art. lúnile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÚNĂ s. (ASTRON.) 1. (înv.) mesiţă. (~ iunie.) 2. lună sinodică = lunaţie.
(Dicţionar de sinonime)

LÚNĂ s. v. ciclu, menstruaţie, period.
(Dicţionar de sinonime)

LUNEA CURÁTĂ s. v. spolocanie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu lun

Cuvinte se termină cu literele: ni uni