lup dex - definiţie, sinonime, conjugare
LUP, lupi, s.m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul şi urechile ascuţite şi cu coada stufoasă (Canis lupus). ♢ Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om şiret, rău şi prefăcut. A intrat lupu-n coşar = păzeşte-te de hoţ. Vorbeşti de lup şi lupul la uşă = vorbeşti despre cineva şi acesta tocmai soseşte. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreţia duşmanilor. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-şi aduce singur duşmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiţi (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiţi sau a mânca mult şi cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situaţie foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreţ şi crud. 2. Compuse: lupul-bălţii = (Iht.) ştiucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibăreşte în ţinuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) peşte teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinţi puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenuşie, cu aripile şi cu coada negre; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui şi roşu, care trăieşte pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buştean susţinut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = maşină de destrămat şi de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână şi de vigonia. Lup bătător = maşină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea şi curăţarea de impurităţi a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = maşină de lucru folosită în filaturile de lână şi de vigonia pentru destrămarea firelor şi a ţesăturilor, în vederea recuperării fibrelor şi a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUP ~i m. Mamifer carnivor, asemănător câinelui, care are blană sură, cap mare cu bot ascuţit, gât gros şi coadă stufoasă. ♢ ~ în piele de oaie om rău şi nesincer. Vorbeşti de ~ şi ~ul la uşă se zice când vorbeşti despre cineva şi acesta tocmai atunci apare. A da oile în paza ~ului a lăsa pe cineva sau ceva la dispoziţia răuvoitorilor. ~ul îşi schimbă părul, dar năravul ba deprinderile rele nu se uită (uşor). ~ bătrân om hâtru şi cu experienţă bogată. A scăpa ca din gura ~ului a scăpa cu greu dintr-o mare primejdie. A mânca ca un ~ a mânca mult şi cu lăcomie. Foame de ~ foame mare. A se duce ca pe gură de ~ a dispărea repede şi fără urme. Şi ~ul sătul şi oaia întreagă se spune când se face dreptate ambelor părţi aflate în conflict. Iarna n-au mâncat-o ~ii iarna încă nu s-a sfârşit. 2): ~ul-bălţii ştiucă. ~-de-mare a) peşte marin cu dinţi puternici; b) specie de focă; c) marinar experimentat. ~ul-vrăbiilor pasăre răpitoare cu spinarea cenuşie, cu aripile şi coada neagră. ~ marsupial mamifer carnivor, de talia unui câine, cu blană cenuşie şi cu dungi pe spate. 3) art. Constelaţie din emisfera sudică. /<lat. lupus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lup (lúpi), s.m. – Animal sălbatic asemănător cu un cîine (Canis lupus). – Mr., megl., istr. lup. Lat. lŭpus (Puşcariu 1001; Candrea-Dens., 1028; REW 5173), cf. it. (lupo), sicil. lupu, prov. lop, fr. loup, cat. llob, sp., port. lobo. – Der. lupan, adj. (roşcat); lupan, s.m. (lupuşor; nume de animale domestice cu părul roşcat); lupesc, adj. (de lup); lupeşte, adv. (ca lupii); lupărie, s.f. (loc plin cu lupi); lupei, s.m. (lup mic); lupoaică, s.f. (femela lupului); lupoaie (var. lupariţă), s.f. (plantă, Orobanche ramosa). Lupare, pe care Bogrea, Dacor., IV, 830, îl derivă dintr-un lat. *lupalis, pare un cuvînt suspect.
(Dicţionarul etimologic român)

scânteiúţa-lúpului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

câine-lup s. m., art. câinele-lup; pl. câini-lupi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărul-lúpului (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

túrta-lúpului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gúra-lúpului (bot. ) s. f., g.-d. art. gúrii-lúpului
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lúpul-vrăbiilor (pasăre) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lup-de-máre (focă, marinar) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lup s. m., pl. lupi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spinárea-lúpului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lúpul-bălţii (ştiucă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lúpul-albínelor (insectă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipérul-lúpului s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gúră-de-lup (tehn. ) s. f., g.-d. art. gúrii-de-lup; pl. guri-de-lup
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gúră-de-lup (med. ) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COADA-LÚPULUI s. v. lumânare, lumânărică, salvie austriacă.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRUL-LÚPULUI s. v. curcubeţea, curcubeţică, dalac, omag, remf.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-LÚPULUI s. v. iarba-ciutei.
(Dicţionar de sinonime)

CIREAŞA-LÚPULUI s. v. beladonă, mătrăgună.
(Dicţionar de sinonime)

LUPUL-ALBÍNELOR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
(Dicţionar de sinonime)

LUP s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. şi Tran-silv., eufemistic) spurc. 2. (ZOOL.) lupul-preriilor v. coiot. 3. (IHT.) lup-de-mare v. lavrac. 4. lupul-vrăbiilor v. sfrâncioc.
(Dicţionar de sinonime)

PIPERUL-LÚPULUI s. v. tulichină.
(Dicţionar de sinonime)

PIPERUL-LÚPULUI s. v. popilnic.
(Dicţionar de sinonime)

LUPUL-BĂLŢII s. v. ştiucă.
(Dicţionar de sinonime)

STRUGURUL-LÚPULUI s. v. dalac.
(Dicţionar de sinonime)

SPINAREA-LÚPULUI s. v. ferigă, ruginiţă.
(Dicţionar de sinonime)

PĂR-DE-LÚP s. v. ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)

PUŞCA-LÚPULUI s. v. garoafă, garofiţă de grădină.
(Dicţionar de sinonime)

COLŢUL-LÚPULUI s. v. brăbin, gura-lupului.
(Dicţionar de sinonime)

TALPA-LÚPULUI s. v. coada-mâţei.
(Dicţionar de sinonime)

LABA-LÚPULUI s. v. piedicuţă, talpa-gâştei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu

Cuvinte se termină cu literele: up