luptă dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÚPTĂ, lupte, s.f. 1. Încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele). ♢ Luptă dreaptă = luptă (1) corp la corp, fără arme şi fără vicleşuguri. ♦ (La pl.) Ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători. ♢ Lupte clasice (sau greco-romane) = formă de lupte în care procedeele tehnice reglementare se aplică numai la parte superioară a corpului (de la linia de centură în sus). Lupte libere = formă de lupte la care procedeele tehnice se aplică la oricare din părţile corpului, putând fi executate şi cu ajutorul picioarelor. 2. Ciocnire armată între două forţe inamice; bătălie. ♦ Fig. Ciocnire între două forţe care acţionează în sens contrar. ♢ Luptă de clasă = (în teoria marxist-leninistă) luptă desfăşurată pe plan economic, politic şi ideologic între clase cu interese fundamental opuse. 3. Străduinţă depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra. 4. Străduinţă depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepţie, o deprindere; combatere. – Lat. lucta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUPTÁ, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. şi intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. ♢ Expr. (Refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă. 3. Refl. şi intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se strădui să obţină ceva. – Lat. luctare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÚPT//Ă ~e f. 1) Încăierare, bătaie între două sau mai multe persoane. 2) Întrecere sportivă între doi luptători. 3) Ciocnire între două forţe armate duşmane. 4) fig. Ciocnire între două forţe (tendinţe) care acţionează în sens contrar (pe plan politic şi economic). 5) Efort, străduinţă pentru a învinge o greutate, pentru a-şi crea condiţii normale de trai. 6) Efort, străduinţă pentru combaterea unor idei sau concepţii. [G.-d. luptei] /<lat. lucta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A LUPTÁ lupt intranz. 1) A fi în luptă. ~ cu duşmanul. ~ corp la corp. 2) A face să se lupte. /<lat. luctare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LUPTÁ mă lupt intranz. 1) A se bate corp la corp (unul cu altul). 2) A fi în luptă (unul cu altul); a purta război (unul cu altul). 3) fig. (despre persoane) A face încercarea de a învinge o greutate, de a atinge un scop etc. ♢ Se luptă ziua cu noaptea se face ziuă; se luminează de ziuă. /<lat. luctare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lúptă (lúpte), s.f. – Bătălie. – Mr. (luftă). Lat. lucta (Meyer 247; Puşcariu 1003; Candrea-Dens., 1031; REW 5147; Tiktin), cf. it. lotta, fr. lutte, sp. lucha, port. luta, alb. ljuftë (Philippide, II, 645), de unde mr. Der. lupta, vb. (a se bate), din lat. luctāre (Puşcariu 1002; Candrea-Dens., 1030; REW 5148), cf. mr. alumtu, alumtare, it. lottare, prov., sp. luchar, fr. lutter, cat. lluytar, port. lutar; luptaci, adj. (înv., care luptă); luptător, s.m. (militar); înlupta, vb. (Trans. de S., a învinge).
(Dicţionarul etimologic român)

lúptă s. f., g.-d. art. lúptei; pl. lúpte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

luptá vb., ind. prez. 1 sg. lupt, 3 sg. şi pl. luptă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÚPTĂ s. 1. v. bătaie. 2. v. bătălie. 3. (SPORT) (pop.) trântă. 4. v. concurenţă.
(Dicţionar de sinonime)

LUPTÁ vb. 1. a se bate, a se întrece, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 2. (MIL.) a se bate, a se război, (înv.) a combate, a se oşti, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu duşmanul.) 3. v. strădui.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Luptă ≠ pace
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu lup lupt

Cuvinte se termină cu literele: ta pta upta