lustruire dex - definiţie, sinonime, conjugare
LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafaţa unui obiect. ♢ Maşină de lustruit = maşină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeş, de agat sau de onix, de forma unei lopăţele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care serveşte la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărţi şi la reviste. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUSTRUÍRE, lustruiri, s.f. Acţiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operaţie de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeţei unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumuseţării, măririi rezistenţei la coroziune şi a îmbunătăţirii ei. – V. lustrui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LUSTRU//Í ~iésc tranz. (obiecte, suprafeţe) A supune unor operaţii speciale (frecare, poleire, şlefuire etc.) pentru a da lustru. ~ o mobilă. /lustru + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LUSTRU//Í mă ~iésc intranz. 1) A se găti manifestând o deosebită grijă pentru aspectul exterior. 2) fig. A-şi atribui calităţi, merite, etalându-le; a se prezenta într-o lumină foarte favorabilă; a se lăuda. /lustru + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lustruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lustruíesc, imperf. 3 sg. lustruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lustruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LUSTRUÍ vb. 1. a făţui. (A ~ un obiect.) 2. v. şlefui. 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puţui, (prin Transilv. şi nordul Munt.) a puţului. (A ~ cuiva încălţămintea.)
(Dicţionar de sinonime)

LUSTRUÍRE s. 1. făţuială, făţuire, făţuit, lustruit. (~ unei suprafeţe netede.) 2. v. şlefuire. 3. lustruit, văcsuire. (~ pantofilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu lus lust lustr lustru

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire ruire truire