lustruit dex - definiţie, sinonime, conjugare
LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafaţa unui obiect. ♢ Maşină de lustruit = maşină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeş, de agat sau de onix, de forma unei lopăţele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care serveşte la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărţi şi la reviste. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUSTRUÍT1 s.n. Faptul de a lustrui. – V. lustrui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUSTRUÍT2, -Ă, lustruiţi, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meşteşugit, căutat, artificial. – V. lustrui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LUSTRU//Í ~iésc tranz. (obiecte, suprafeţe) A supune unor operaţii speciale (frecare, poleire, şlefuire etc.) pentru a da lustru. ~ o mobilă. /lustru + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LUSTRU//Í mă ~iésc intranz. 1) A se găti manifestând o deosebită grijă pentru aspectul exterior. 2) fig. A-şi atribui calităţi, merite, etalându-le; a se prezenta într-o lumină foarte favorabilă; a se lăuda. /lustru + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

lustruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lustruíesc, imperf. 3 sg. lustruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lustruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lustruít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LUSTRUÍ vb. 1. a făţui. (A ~ un obiect.) 2. v. şlefui. 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puţui, (prin Transilv. şi nordul Munt.) a puţului. (A ~ cuiva încălţămintea.)
(Dicţionar de sinonime)

LUSTRUÍT adj. 1. făţuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafaţă ~.) 3. v. şlefuit. 4. văcsuit. (Încălţăminte ~.)
(Dicţionar de sinonime)

LUSTRUÍT s. 1. v. lustruire. 2. lustruire, şlefuire, şlefuit, (înv.) sclivisire. (~ul suprafeţei unui metal.) 3. lustruire, văcsuire. (~ul pantofilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lu lus lust lustr lustru

Cuvinte se termină cu literele: it uit ruit truit struit