lustruitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

lustruitoare

lustruitor lustruitoare
LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care efectuează operaţia de lustruire. 2. S.n. Instrument confecţionat din oţel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care serveşte în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUSTRUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană specializată în lucrări de lustruire. ~ de mobilă. /a lustrui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lustruitór (persoană) s. m., pl. lustruitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lustruitór (obiect) s. n., pl. lustruitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lustruitoáre s. f., g.-d. art. lustruitoárei; pl. lustruitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: lu lus lust lustr lustru

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare