luxurianță dex - definiţie, sinonime, conjugare

luxurianță

luxuriant luxurianţă
LUXURIÁNT, -Ă, luxurianţi, -te, adj. (Despre vegetaţie) Extrem de abundent. [Pr.: -ri-ant] – Din fr. luxuriant, lat. luxurians, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUXURIÁNŢĂ s.f. (Rar) Abundenţă, bogăţie. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. luxuriance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LUXURIÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre vegetaţie) Care este extrem de bogat; caracterizat prin dezvoltare şi abundenţă. 2) fig. Care se impune prin bogăţie şi vigoare; caracterizat prin varietate şi forţă. Imaginaţie ~tă. Stil ~. [Sil. -ri-ant] /<fr. luxuriant, lat. luxurians, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LUXURIÁNT, -Ă adj. (Despre vegetaţie) Abundent, bogat. [Pron. -ri-ant. / < fr. luxuriant, lat. luxurians].
(Dicţionar de neologisme)

LUXURIÁNŢĂ s.f. (Rar) Abundenţă, bogăţie (mai ales în vegetaţie). [Pron. -ri-an-. / < fr. luxuriance].
(Dicţionar de neologisme)

LUXURIÁNT, -Ă adj. 1. (despre vegetaţie) care creşte din abundenţă; bogat. 2. (fig.) exuberant, abundent, încărcat, (prea) plin de... (< fr. luxuriant, lat. luxurians)
(Marele dicţionar de neologisme)

LUXURIÁNŢĂ s. f. abundenţă, bogăţie (de vegetaţie). (< fr. luxuriance)
(Marele dicţionar de neologisme)

luxuriánt adj. m. (sil. -ri-ant), pl. luxuriánţi; f. sg. luxuriántă, pl. luxuriánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

luxuriánţă s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. luxuriánţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: lu lux luxu luxur luxuri

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ianta rianta