lăbuță

LĂBÚŢĂ, lăbuţe, s.f. Diminutiv al lui labă. – Labă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

lăbúţă s. f., g.-d. art. lăbúţei; pl. lăbúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: la lab labu labut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta buta abuta