lăudătoare

LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s.m. şi f. Persoană care laudă. ♢ Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudatorius sau – lăuda + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

lăudătór s. m. (sil. lă-u-), pl. lăudătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lăudătoáre s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăudătoárei; pl. lăudătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)