MÂGLĂ, mâgle, s.f. (Reg.) Stivă. – Din magh. mágla (var al lui máglya).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mîglă (mấgle), s.f. – (Trans., Mold.) Grămadă, morman. Mag. mágl(y)a (Candrea). Legătură cu măgură (Tiktin; Scriban) pare dubioasă. – Der. mîglaş, s.m. (lucrător care taie sare în minele de sare gemă).
(Dicţionarul etimologic român)
mîglă (mấgle), s.f. – Ceaţă. Sl. *mĭgla (Tiktin; Candrea; Graur, Rom., LIII, 384); cf. rus. mygla (Vasmer, II, 109).
(Dicţionarul etimologic român)
mâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. mâglei; pl. mâgle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mấglă2, mấgle, s.f. (reg.) 1. beţişor de măsurat bârnele în pereţi. 2. sfeşnic de lemn.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
mắglă, mắgle, s.f. (înv.) grămadă de bolovani de sare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MÂGLĂ s. v. ceaţă, grămadă, maldăr, morman, movilă, negură, pâclă, purcoi.
(Dicţionar de sinonime)
MÁGLĂ s. v. măngălău.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mîglă (mấgle), s.f. – (Trans., Mold.) Grămadă, morman. Mag. mágl(y)a (Candrea). Legătură cu măgură (Tiktin; Scriban) pare dubioasă. – Der. mîglaş, s.m. (lucrător care taie sare în minele de sare gemă).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)
mâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. mâglei; pl. mâgle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mấglă2, mấgle, s.f. (reg.) 1. beţişor de măsurat bârnele în pereţi. 2. sfeşnic de lemn.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
mắglă, mắgle, s.f. (înv.) grămadă de bolovani de sare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MÂGLĂ s. v. ceaţă, grămadă, maldăr, morman, movilă, negură, pâclă, purcoi.
(Dicţionar de sinonime)
MÁGLĂ s. v. măngălău.
(Dicţionar de sinonime)