mâhnire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂHNÍ, mâhnesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A cauza sau a simţi o (uşoară) durere sufletească; a (se) întrista, a (se) amărî, a (se) supăra. – Et.nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂHNÍRE, mâhniri, s.f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – V. mâhni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂHN//Í ~ésc tranz. A face să se mâhnească; a amărî; a întrista; a scârbi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MÂHN//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni trist; a simţi o durere sufletească; a se amărî; a se întrista; a se scârbi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (Înv.) A îndepărta, a despărţi: episcopul ce va fi negrijnic de biserică şi se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărţi”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mişca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicţionare. – Der. mîhneală, s.f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s.f. (înv., chin).
(Dicţionarul etimologic român)

mâhní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâhnésc, imperf. 3 sg. mâhneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâhneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mâhníre s. f., g.-d. art. mâhnírii; pl. mâhníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂHNÍ vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. şi pop.) a (se) obidi, (înv. şi reg.) a (se) scârbi, (înv.) a (se) oţărî, a (se) râvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai mâhnit pe tata cu vorbele tale.) 2. v. întrista. 3. v. posomorî.
(Dicţionar de sinonime)

MÂHNÍRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristeţe, (înv. şi pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. şi reg.) scârbă, (Transilv., Mold. şi Bucov.) bănat, (înv.) mâhneală, mâhniciune, scârbie, (fig.) cătrănire. (Ţi-a trecut ~?) 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. v. întristare. 4. v. posomoreală.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Mâhnire ≠ plăcere, veselie, voioşie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mah mahn mahni mahnir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire hnire ahnire