mâhnit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂHNÍ, mâhnesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A cauza sau a simţi o (uşoară) durere sufletească; a (se) întrista, a (se) amărî, a (se) supăra. – Et.nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂHNÍT, -Ă, mâhniţi, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂHN//Í ~ésc tranz. A face să se mâhnească; a amărî; a întrista; a scârbi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MÂHN//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni trist; a simţi o durere sufletească; a se amărî; a se întrista; a se scârbi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (Înv.) A îndepărta, a despărţi: episcopul ce va fi negrijnic de biserică şi se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărţi”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mişca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicţionare. – Der. mîhneală, s.f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s.f. (înv., chin).
(Dicţionarul etimologic român)

mâhní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâhnésc, imperf. 3 sg. mâhneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâhneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂHNÍ vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. şi pop.) a (se) obidi, (înv. şi reg.) a (se) scârbi, (înv.) a (se) oţărî, a (se) râvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai mâhnit pe tata cu vorbele tale.) 2. v. întrista. 3. v. posomorî.
(Dicţionar de sinonime)

MÂHNÍT adj. 1. v. supărat. 2. v. posomorât.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mah mahn mahni

Cuvinte se termină cu literele: it nit hnit ahnit