mâhnitor

MÂHNITÓR, -OÁRE, mâhnitori, -oare, adj. Care mâhneşte. – Mâhni + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂHNIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care mâhneşte; care provoacă mâhnire. /a mâhni + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mâhnitór adj. m., pl. mâhnitóri; f. sg. şi pl. mâhnitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÂHNITÓR adj. v. întristător.
(Dicţionar de sinonime)