mâl dex - definiţie, sinonime, conjugare
MAL, maluri, s.n. 1. Margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; ţărm; p.ext. regiune de lângă o apă. ♢ Expr. A ieşi la mal = a duce ceva la bun sfârşit, a o scoate la capăt. A se îneca (ca ţiganul) la mal = a renunţa sau a fi obligat să renunţe la ceva tocmai când ţelul era aproape atins. 2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui şanţ, a unei gropi. ♦ Râpă, prăpastie. ♦ (Reg.) Ridicătură de pământ mai puţin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnişuri repezi sau abrupte. ♢ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre fiinţe) mare, mătăhălos. – Cf. alb. m a l l „munte”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂL, mâluri, s.n. Pământ (argilos) cu granulaţie fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile; pământ noroios format sub acţiunea apei; nămol. – Cf. ucr. m u l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAL ~uri n. 1) Margine de pământ de-a lungul unei ape. 2) Loc aflat în imediata apropiere a unei ape. ♢ Din ~ în ~ a) pe toată întinderea, cât ţine apa de la un capăt la celălalt; b) de la un capăt la celălalt; de la început până la sfârşit. ♢ A ieşi (sau a ajunge) la ~ a scăpa teafăr; a scăpa din încurcătură. ♢ A se îneca tocmai la ~ a suferi o nereuşită tocmai când scopul părea atins. /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÂL ~uri n. Depunere formată din particule de substanţe minerale şi vegetale pe fundul unui bazin de apă; nămol. /cf. ucr. mul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mal (máluri), s.n. – 1. (Munt.) Deal, colină. – 2. Ţărm, rivieră. – Mr. mal „morman”, meal „ţărm”. Origine necunoscută. Coincide cu alb. malj „munte”, dar nu poate fi explicat cuvîntul rom. prin alb. S-a considerat cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din bătrîni, I, 288; Meyer 256; Philippide, II, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, II, 59; A. Badía Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenáica catalana, în Actas I reunión toponimica pirenáica, Zaragoza 1949, 35-38; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), şi s-a pus în legătură cu toponimul dac Malva, cf. Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, şi cu let. mala. Originea sl. (mĕlŭ „teren argilos”, cf. Cihac, II, 183) este improbabilă. Sensul de „colină”, pe care îl menţionează cu rezerve Tiktin, este curent în Muscel şi Dîmboviţa, în ciuda absenţei lui din dicţionare. Prezenţa lui l final, înainte intervocalic, arată clar că nu se poate considera un cuvînt moştenit. E posibil să ne gîndim la o rădăcină expresivă; în acest caz ar fi cuvînt identic cu maldac, s.n. (Mold., morman, grămadă, teanc) a cărui der. din ngr. μανδάϰη (Cihac, II, 672; Philippide, Principii, 107) este nesigură; der. măldăci, vb. (a aşeza un morman în aşa fel încît să pară mai bogat decît este); şi cu maldăr (var. Mold. maldur), s.n. (grămadă, morman), care s-a încercat să fie legat, cu puţină probabilitate, de germ. Malter „măsură de capacitate pentru cereale”, prin intermediul pol. maldr (Cihac, II, 184; Berneker, II, 11; Pascu, Arch. Rom., VII, 559) sau de tc. maldar „bogat” (Popescu-Ciocănel 37; T. Papahagi, GS, VII, 295). Der. măluros, adj. (muntos); mălurean, s.m. (muntean); măluştean, s.n. (Mold., deal); măldărar, s.m. (unul din cei 40 de servitori care aprovizionau cu fîn grajdurile domneşti), sec. XVIII; măldări (var. mălduri), vb. (a îngrămădi). Mag. mál pare să provină din rom. (Drăganu, Dacor., 206; cf. împotrivă lui L. Treml, Études hongr., VI, 375).
(Dicţionarul etimologic român)

mîl (mấluri), s.n. – (Mold.) Nămol, clisă. Sl., cf. pol., rut., slov. mul, sb. mulj (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 183; Tiktin). Cf. nămol, podmol. – Der. mîli, vb. (Mold., Trans., a înnămoli); mîlos, adj. (Mold., Trans., cu nămol): mîlitură, s.f. (noroi).
(Dicţionarul etimologic român)

MAL s.n. (Med.) Stare de boală, rău, maladie. [< fr. mal, cf. lat. malum – rău].
(Dicţionar de neologisme)

MAL1- elem. „rău”, „boală”. (< fr. mal-, cf. lat. malus)
(Marele dicţionar de neologisme)

MAL2 s. n. stare de boală, rău, maladie. (< fr. mal, lat. malum)
(Marele dicţionar de neologisme)

mal s. n., pl. máluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mâl s. n., pl. mâluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MAL s. 1. v. ţărm. 2. coastă, ţărm. (Pe ~ul Oceanului Atlantic.)
(Dicţionar de sinonime)

MAL s. v. ponor, prispă, râpă, văgăună.
(Dicţionar de sinonime)

RUPTURI-DE-MÁL s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
(Dicţionar de sinonime)

MÂL s. 1. nămol, (pop.) mâlitură. (~ de pe fundul unei ape.) 2. v. noroi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma

Cuvinte se termină cu literele: al