mâlc

MÂLC adv. (Pop. şi fam.; în expr.) A tăcea mâlc = a nu spune nici un cuvânt, a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. – Din mâlci (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂLC adv. : A tăcea ~ a nu spune nici o vorbă; a tăcea chitic. /v. a mâlci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mîlc interj. – Pst! Tăcere! (întăreşte ideea de tăcere). – Var. mîrc, mîlcă, mîrcă. Sl. (bg.) mlŭkŭ. – Der. molc, adj. (tăcut); molcom (var mîlcom, mulcom, mîlcum, molcum, cu der., mr. mălcum), adv. (fără a crîcni, fără a zice pîs; adj., tăcut), din sl. mlŭkomŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 200); molcomi, vb. (a linişti; refl., a tăcea); molcomiş, adv. (pe tăcute); molcumitor, adj. (liniştitor); mîlcomişare, s.f. (înv., liniştire, calm); mîlci, vb. (a tăcea; a-şi muşca limba, a amuţi; a trage pe sfoară), din sl. mlŭčati „a tăcea”, cf. sb. mučati, bg. mălči (Cihac, II, 200; Conev 96), rus. molčatĭ.
(Dicţionarul etimologic român)

mâlc adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)