mâli
[Conjugare]
MÂLÍ, mâlesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) umple de mâl; a (se) acoperi cu mâl. – Din mâl.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MÂL//Í ~éşte tranz. A face să se mâlească. /Din mâl
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MÂL//Í se ~éşte intranz. (despre bazine de apă) A se umple cu mâl. /Din mâl
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mâlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MÂL//Í ~éşte tranz. A face să se mâlească. /Din mâl
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mâlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâlésc, imperf. 3 sg. mâleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)