mânătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare

mânătoare

mânător mânătoare
MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s.m. şi f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ♢ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă şi urmăreşte vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor.
(Dicţionarul limbii române moderne)

mânătoáre s. f., g.-d. art. mânătoárei; pl. mânătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mana manat manato

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare