mânător dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s.m. şi f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ♢ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă şi urmăreşte vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor.
(Dicţionarul limbii române moderne)

mânătór s. m., pl. mânătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNĂTÓR s. v. hăitaş.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNĂTÓR s. v. peţitor, strungar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mana manat manato

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator nator anator