mânătură dex - definiţie, sinonime, conjugare

mânătură

MÂNĂTÚRĂ, mânături, s.f. (În credinţele populare) Farmec, vrajă; p.ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s.f.] – Mână + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mânătúră s. f., g.-d. art. mânătúrii; pl. mânătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mana manat manatu

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura natura