mâncărici dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s.f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNCĂRÍCI s.n. (Fam.) Mâncărime. ♢ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniştit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreţ. – Mâncare + suf. -ici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNCĂRÍCI n. fam. Senzaţie de furnicare a pielii (provocată de diferite boli, de înţepătura unor insecte etc.) şi însoţită de nevoia de a se scărpina; mâncărime. ♢ A avea ~ a nu avea astâmpăr; a se fâţâi. A avea ~ pe limbă a fi limbut; a vorbi neîntrebat. /mâncare + suf. ~ici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

a avea mâncărici la limbă expr. a fi foarte vorbăreţ; a fi indiscret (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea limbrici / mâncărici expr. a nu avea astâmpăr, a nu-şi găsi locul (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-şi găsi locul (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

mâncărícă s. f., pl. mâncăréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mâncăríci s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriţă, mâncăruşă. (O ~ cu carne.)
(Dicţionar de sinonime)

MÂNCĂRÍCĂ s. v. tocană.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNCĂRÍCI s. v. mâncărime, prurit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man manc manca mancar

Cuvinte se termină cu literele: ci ici rici arici carici