mâncătură dex - definiţie, sinonime, conjugare

mâncătură

[Sinonime]
MÂNCĂTÚRĂ, mâncături, s.f. 1. Eroziune a solului (mai ales sub acţiunea apei). 2. (Reg.) Urmă lăsată de anumite boli care degradează ţesuturile organismului. – Mânca + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNCĂTÚR//Ă ~i f. 1) Eroziune a solului (produsă mai ales de ape). 2) Rană provenită dintr-o rosătură sau de pe urma unei boli. 3) rar Totalitate a produselor care servesc drept hrană. 4) pop. Consumare a produselor de hrană în cantităţi prea mari. /a mânca + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mâncătúră s. f., g.-d. art. mâncătúrii; pl. mâncătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNCĂTÚRĂ s. măcinătură, rosătură. (~ la un zid.)
(Dicţionar de sinonime)

MÂNCĂTÚRĂ s. v. consumare, coroziune, erodare, eroziune, lues, mâncare, mân-cat, mâncărime, prurit, roadere, sifilis.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man manc manca mancat

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura catura