mândălac

MÂNDĂLÁC, mandălaci, s.m. (Bot.; reg.) Alunele. ♢ Expr. A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preţ, a căuta (cuiva) nod în papură. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mândălác s. m., pl. mândăláci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măndălác s.m. (reg.) plantă alimentară care face tuberculi cărnoşi şi aromatici; baraboi, alunele.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
MÂNDĂLÁC s. v. alunele.
(Dicţionar de sinonime)