mândrișor

MÂNDRIŞÓR, -OÁRĂ, mândrişori, -oare, s.m. şi f. (Pop.) Mândruţ. – Mândru + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mândrişór s. m., pl. mândrişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ma man mand mandr mandri

Cuvinte se termină cu literele: or sor isor risor drisor