mândrișor
MÂNDRIŞÓR, -OÁRĂ, mândrişori, -oare, s.m. şi f. (Pop.) Mândruţ. – Mândru + suf. -işor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mândrişór s. m., pl. mândrişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mândrişór s. m., pl. mândrişóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)