mândrire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂNDRÍ, mândresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mândru (I 1), a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). 2. (Înv. şi pop.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din mândru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNDRÍRE s.f. (Rar) Faptul de a se mândri; satisfacţie, fală; fudulie, îngâmfare. – V. mândri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE MÂNDRÍ mă mândrésc intranz. 1) A fi mândru; a trăi un sentiment de mândrie. 2) înv. pop. A se ţine mândru; a-şi da aere; a se făli; a se fuduli. /Din mândru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mândrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mândrésc, imperf. 3 sg. mândreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mândreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mândríre s. f., g.-d. art. mândrírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNDRÍ vb. 1. a se făli, a se fuduli, a se lăuda. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 2. v. îngâmfa.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNDRÍ vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raţiona, reflecta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mand mandr mandri

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire drire ndrire