mândruț dex - definiţie, sinonime, conjugare

mândruț

MÂNDRÚŢ, -Ă, mândruţi, -ţe, adj., s.m. şi f. (Pop.) Diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus. – Mândru + suf. -uţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mândrúţ adj. m., s. m., pl. mândrúţi; f. sg. mândrúţă, pl. mândrúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mand mandr mandru

Cuvinte se termină cu literele: ut rut drut ndrut andrut