mânec dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂNECÁ, mấnec, vb. I. Refl. şi intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineaţă; a pleca dis-de-dimineaţă; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂNECÁ mânec intranz. pop. 1) A se scula în zorii zilei; a se trezi cu noaptea în cap. 2) A pleca dis-de-dimineaţă. /<lat. manicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Puşcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s.n. (rar, zori de zi); mînecare, s.f. (zori); mînecat, s.n. (zori; acţiunea de a mîneca); mînecătoare, s.f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe).
(Dicţionarul etimologic român)

mânecá vb., ind. prez. 1 sg. mânec, 3 sg. şi pl. mânecă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mấnec s.n. (reg.) zorii zilei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
MÂNECĂ DE VÂNT s. v. manşă de vânt.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mane

Cuvinte se termină cu literele: ec nec anec