mânecar dex - definiţie, sinonime, conjugare

mânecar

[Sinonime]
MÂNECÁR, mânecare, s.n. 1. Haină ţărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniţă sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNECÁR ~e n. Haină scurtă (de stofă, de blană sau de pânză), cu sau fără mâneci, purtată de ţărani. /mânecă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mânecár s. n., pl. mânecáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNECÁR s. 1. (la pl.) mânecuţe (pl.). (~e pentru funcţionari.) 2. (BIS.) mânecuţă, rucaviţă, (înv.) naracliţă.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNECÁR s. v. manşon.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mane manec maneca

Cuvinte se termină cu literele: ar car ecar necar anecar