mâner dex - definiţie, sinonime, conjugare

mâner

[Sinonime]
MÂNÉR, mânere, s.n. Parte a unui obiect care permite apucarea (şi manevrarea) acestuia cu mâna. – Mână + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNÉR ~e n. Parte a unui obiect (uşă, vas, instrument, unealtă etc.) de care se apucă sau se ţine cu mâna. /mână + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mîner (mânére), s.n. – Toartă. – Mr. mîneare, megl. mănar. De la mână, cu suf. -er, sau, mai puţin probabil din lat. manuarius (REW 5332).
(Dicţionarul etimologic român)

mânér s. n., pl. mânére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNÉR s. 1. v. toartă. 2. (pop.) mănuşă. (~ al unei unelte.) 3. v. coadă. 4. v. plăsea. 5. v. braţ.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNÉR s. v. cocârlă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mane

Cuvinte se termină cu literele: er ner aner