mângâietor
[Sinonime]
MÂNGÂIETÓR, -OÁRE, mângâietori, -oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [Var.: (înv. şi reg.) mângâitór, -oáre adj.] [Pr.: -gâ-ie-] – Mângâia + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÂNGÂIET//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care mângâie; alintător; dezmierdător. Părinţi ~ori. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte dragoste şi căldură sufletească; dezmierdător; alintător. Voce ~oare. Gest ~. 3) Care produce mângâiere. Veste ~oare. /a mângâia + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mângâietór adj. m., pl. mângâietóri; f. sg. şi pl. mângâietoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÂNGÂIETÓR adj. 1. alintător, dezmierdător, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~oare.) 2. v. afec-tuos. 3. v. consolator. 4. v. încântător.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mângâietor ≠ nemângîietor, nemângîios
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÂNGÂIET//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care mângâie; alintător; dezmierdător. Părinţi ~ori. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte dragoste şi căldură sufletească; dezmierdător; alintător. Voce ~oare. Gest ~. 3) Care produce mângâiere. Veste ~oare. /a mângâia + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÂNGÂIETÓR adj. 1. alintător, dezmierdător, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~oare.) 2. v. afec-tuos. 3. v. consolator. 4. v. încântător.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mângâietor ≠ nemângîietor, nemângîios
(Dicţionar de antonime)