mânjit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. Tranz. şi refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ Tranz. A mâzgăli. ♦ Refl. Fig. A-şi păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNJÍT, -Ă, mânjiţi, -te, adj. Murdar, pătat; mâzgălit. – V. mânjit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂNJ//Í ~ésc tranz. A face să se mânjească; a murdări; a păta; a mâzgăli. /<sl. mazati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MÂNJ//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni murdar; a se acoperi de pete; a se păta; a se murdări. 2) fig. A-şi păta onoarea (prin atitudini sau fapte reprobabile); a se compromite; a se murdări. 3) fam. (mai ales despre copii) A se umple cu resturi de mâncare pe faţă, mâini, haine; a se mozoli. /<sl. mazati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mînjí (mânjésc, mânjít), vb. – A mîzgăli, a unge, a murdări, a păta. Origine îndoielnică. Se consideră der. din sl. mažati, mazǫ „a unge” (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 185; Miklosich, Slaw. Elem., 29; Tiktin; Conev 96), cf. sl. maža „unsoare”, rus. mažatĭ, mažnutĭ „a unge, cu grăsimi”; dar fonetismul e greu de explicat (cf. der. sl. pomažitipomăzui). Poate ar trebui să se pornească de la mîzgă, cum a sugerat Tiktin, prin intermediul unui der. verbal *mîzgi. – Der. mînjală, s.f. (unsoare, zugrăveală; var amestecat cu pămînt; clei; apretare, un anumit clei de apretat cînepa); mînzală, s.f. (Mold., scrobeală), unde apare mai clar legătura cu sl.; mînjoală, s.f. (Trans., unsoare, grăsime); mînjălău (var. mînzălău), s.m. (Mold., băiat de spălătoreasă), încrucişare între mînji „a săpuni” cu „măngălău”; mînzăli, vb. (a se mînji); mînzăleală (var. mînzălitură, mînjitură), s.f. (pată, murdărie, grăsime); pămînzalcă, s.f. (Munt., scrobeală pentru firele de bumbac; Munt., curea care leagă fuiorul de furcă), în loc de *pomînzalcă; tămînji, vb. (Mold., a mînji), cu pref. tă- puţin clar, cf. tămînda; tămînjer, s.n. (băţ), poate prin încrucişare cu tău(n)jer, cf. mînjălău. – Cf. mîsgăli.
(Dicţionarul etimologic român)

mânjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mânjésc, imperf. 3 sg. mânjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mânjeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNJÍ vb. 1. v. murdări. 2. v. păta. 3. v. unge.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNJÍ vb. v. apreta, atinge, bate, batjocori, compromite, dezonora, lipi, lovi, mâzgăli, mozoli, murui, necinsti, pângări, profana, scrobi, spoi, spurca, terfeli, vărui.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNJÍT adj. 1. v. murdar. 2. jegos, murdar, nespălat, slinos, soios, (pop. şi fam.) janghinos, (pop.) îngălat, (reg.) imos, (fam.) împuţit. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MÂNJÍT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) mânji ≠ a (se) curăţa
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man manj manji

Cuvinte se termină cu literele: it jit njit anjit