mântuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂNTUÍ, mấntui, vb. IV. Tranz. şi refl. 1. (Pop.) A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (Pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În limbaj bisericesc) A ierta sau a obţine iertarea pentru păcatele săvârşite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva. 4. (Pop.) A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi. ♢ Expr. (Refl.) A se mântui cu... = a muri. [Prez. ind. şi: mântuiesc] – Din magh. menteni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNTUÍT, -Ă, mântuiţi, -te, adj. 1. (Pop.) Scăpat, salvat; dezrobit. 2. (În limbaj bisericesc) Izbăvit de păcate. – V. mântui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂNTU//Í ~iésc tranz. pop. 1) A face să se mântuie. 2) A scoate cu bine dintr-o situaţie complicată; a scăpa; a salva. 3) fam. A lipsi de viaţă; a omorî; a răpune; a sfârşi. ~ de zile. [Şi mântui] /<ung. menteni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MÂNTU//Í mă ~iésc intranz. 1) pop. A ajunge la capăt; a se încheia; a se termina. ♢ ~ (cu cineva) a muri. 2) rel. A-şi ispăşi păcatele; a scăpa de pedeapsa divină. [Şi mântui] /<ung. menteni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mîntuí (-uésc, mântuít), vb. – 1. A salva. – 2. A răscumpăra, a elibera. – 3. A termina, a sfîrşi. – 4. (Refl.) A se salva, a se lecui. – 5. (Refl.) A se elibera, a se izbăvi. – 6. (Refl.) A se termina, a se sfîrşi. Mag. menteni, din ment „liber” (Miklosich, Fremdw., 110; Cihac, II, 515; Weigand, Jb., XIII, 111; Tiktin; Iordan, Dift., 138; Berneker, II, 37; Gáldi, Dict., 94), poate prin intermediul sl., cf. sb., cr., slov. mentovani. Der. mîntuială, s.f. (bun sfîrşit, izbăvire; adv., fără grijă, dat rasol); mîntuinţă, s.f. (izbăvire, răscumpărare); mîntuitor, adj. (salvator).
(Dicţionarul etimologic român)

mântuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. mântuie, imperf. 3 sg. mântuiá (a salva, a vindeca ind. prez. 1 sg. măntuiésc, 3 sg. mântuiéşte; conj. prez. 3 sg. şi pl. mântuiáscă)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNTUÍ vb. v. apăra, dezrobi, dezvinovăţi, disculpa, elibera, emancipa, epuiza, isprăvi, încheia, justifica, libera, salva, scăpa, scoate, scuza, sfârşi, termina.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNTUÍ vb. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăţa, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)
(Dicţionar de sinonime)

MÂNTUÍT adj. (BIS.) izbăvit, salvat, (înv.) spăsit. (Păcătos ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MÂNTUÍT adj. v. dezrobit, eliberat, salvat, scăpat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A mântui ≠ a începe
(Dicţionar de antonime)

Mântuit ≠ nemântuit, neisprăvit, neterminat, nesfârşit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mant mantu mantui

Cuvinte se termină cu literele: it uit tuit ntuit antuit