mânuță

MÂNÚŢĂ, mânuţe, s.f. Diminutiv al lui mână; mânuşiţă, mânuriţă. – Mână + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mânúţă s. f., g.-d. art. mânúţei; pl. mânúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÂNÚŢĂ s. mânuşiţă, (prin Maram.) mânucă, (prin Olt.) mânuşică. (O ~ de copil.)
(Dicţionar de sinonime)