mânuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂNUÍ, mânuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A folosi un instrument, o unealtă, o armă cu ajutorul mâinilor. ♦ P. gener. A folosi, a aplica. 2. A lua sau a duce cu mâna; a manipula. 3. A administra, a manipula bani, fonduri. – Mână + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNUÍRE, mânuiri, s.f. Acţiunea de a mânui şi rezultatul ei. [Pr.: -nu-i-] – V. mânui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂNU//Í ~iésc tranz. 1) (instrumente, unelte, arme etc.) A face să funcţioneze, folosind cu dibăcie; a manipula; a manevra. 2) (bani, fonduri) A administra făcând să circule. 3) fig. A cunoaşte bine, folosind cu multă pricepere; a stăpâni; a poseda. /mână + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mânuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mânuiésc, imperf. 3 sg. mânuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mânuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mânuíre s. f., g.-d. art. mânuírii; pl. mânuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNUÍ vb. v. manevra.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNUÍ vb. v. conduce, mâna.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNUÍRE s. v. manevrare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man manu manui manuir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire nuire anuire