mârâit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂRÂÍ, mấrâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete guturale, aspre, hârâite, care de obicei arată iritarea, nemulţumirea. 2. Fig. (Despre oameni; peior.) A vorbi neclar, printre dinţi, manifestând nemulţumire, enervare. ♦ Tranz. A spune ceva în silă, pe un ton posac, nemulţumit. – Mâr + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂRÂÍT s.n. Faptul de a mârâi; (în special) sunete specifice scoase de câinii aţâţaţi, nemulţumiţi; mârâială, mârâitură. – V. mârâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂRÂÍ mârâi 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete aspre, guturale, ce denotă iritarea; a face „mâr”; a hârâi. 2) fig. fam. (despre oameni) A vorbi încet şi nedesluşit (în semn de nemulţumire); a bombăni; a boscorodi; a bodogăni; a mormăi; a bolborosi; a bălmăji. 3) fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbuşit; a scânci. 2. tranz. fam. A spune în silă, pe un ton posac. /mâr + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mârâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. mârâie, imperf. 3 sg. mârâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mârâít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂRÂÍ vb. v. bombăni.
(Dicţionar de sinonime)

MÂRÂÍT s. mârâială, mârâitură, (reg.) hâră. (~ de câini.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar mara marai

Cuvinte se termină cu literele: it ait rait arait