mârâitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

mârâitor

MÂRÂITÓR, -OÁRE, mârâitori, -oare, adj. (Rar) Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂRÂIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care mârâie; care produce mârâituri. Voce ~oare. [Sil. -râ-i-] /a mârâi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. mârâitóri; f. sg. şi pl. mârâitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar mara marai marait

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor aitor raitor