mârâitură

MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s.f. Mârâit. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. mârâitúrii; pl. mârâitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
MÂRÂITÚRĂ s. v. mârâit.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: ma mar mara marai marait

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura itura aitura